LUNG, DA' BUN !
Ion din Apahida mere să-l viziteze pe Gheo, în America. Gheo îl plimba, îl omeneste şi, când să se întoarcă Ion in Romania, îi zice:
- Mă, Ioane, mă... rămâi tu aice, mă. Unde meri înapoi, în săracia ceea? Aice om fi amândoi, ne-om găsi doua fete faine... D'apoi Ion nu şi nu, ca doară nu-şi lasa el Apahida şi Clujul drag pentru un pumn de dolari. Dupa o vreme, Gheo primeşte o scrisoare de la Ion, pe foaia din plic aflandu-se desenate trei oi şi-un bou pe spate, cu toate picioarele-n sus. Amu se scarpină Gheo în cap:
- Tulai, că Ion aista e şi analfabet... da' ce-o vrut numa' oare să zică ?!?!
Se tot uita, se tot uita, mai intreabă printre romani... nimeni nu-l desluşeste. Într-un bun ceas, cineva îi spune:
- Mai, Gheo, aşa lucru complicat numa' preotul din New York a şti să-ti dezlege, ca el o fost plecat din Romania, mă !
Ajunge Gheo şi la preot, îi povesteste ce şi cum şi îi arată scrisoarea..., preotul se uita la scrisoare, se înveseleşte brusc şi zice:
- Oi, oi, oi..., ce bou am fost ca m-am intors !